Maria Cantacuzino

Fiică a marelui vornic Ghinea Rustea-Văleanu, a fost prima jupâneasă a marelui comis Șerban Cantacuzino, strănepotul domnului Radu Șerban și cel deal doilea ctitor al mănăstirii Comana, pe urmele străbunicului său. La sfârșitul secolului XVII Maria a fost alături de soțul său, când acesta plănuia refacerea Comanei, atașându-se de vechea mănăstire. Din nefericire, a murit la nașterea unei fiice, la 5/15 ianuarie 1696, cum menționau inscripțiile de pe o candelă și un taler de argint aurit, tocmai când bărbatul său se afla într-o solie la Constantinopol. Îndurerat, la înapoierea de la Poartă, comisul Șerban, care mai pierduse un copil cu câțiva ani în urmă, și-a înmormântat soția în biserica Comanei, hotărât să refacă mănăstirea care mai adăpostea osemintele tatălui, Drăghici Cantacuzino, și ale fratelui său, Constantin.

Pentru ca peste aproape 15 ani, el însuși să-și afle odihna veșnică alături de prima soție în lăcașul de rugăciune al Comanei. Peste cele două morminte s-a așter nut uitarea, doar un fragment din lespedea Mariei Cantacuzino, aflat în lapidariul mănăstirii Comana, mai arată că a viețuit 11 ani cu soțul ei, marele comis și mare paharnic Șerban Cantacuzino, iar astăzi doar o candelă cu inscripție, care luminase un timp deasupra mormatului Mariei Cantacuzino (poate de aici s-a inspirat și văduva lui Brâncoveanu când a indicat printr-o candelă inscripția mormântului fără nume al soțului său din biserica Sf. Gheorghe din București) mai amintește în aceeași biserică Sf. Gheorghe de popasul veșnic de la Comana al celei care a fost cea dintâi jupâneasă a comisului Șerban Cantacuzino. Mormântul primei sale fiice, Maria, a fost identificat sub pardoseala bisericii mănăstirii Comana, conținând bijuterii, elemente de costum și un splendid vas de sticlă stilizat.