fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 37 – Mihai Pătrașcu

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 18 mp
Locație : Etajul 3 din 3
Balcon : Nu
Baie : Cabină de duș, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Mihai Pătrașcu

Fiu al lui Nicolae Pătrașcu și al doamnei Anca, așadar, nepotul lui Mihai Viteazul și, respectiv Radu Șerban, s-a născut pe la 1620, în vremea când părinții săi se aflau în exil în ținuturile împăratului de la Viena. Botezat Mihai, după bunicul său patern, dar spunându-i-se și Mihnea, a fost crescut și educat la curtea imperială, sub protecția împăratului.

Rămas orfan de tată în 1627, pe când era doar copil, mama sa a zăbovit încă 13 ani la Viena pentru a-i supraveghea studiile. De la bunicul matern, Radu Șerban, moștenise datoria împăratului către acesta de 4000 de florini și pensia lunară de 50 de florini pe care i-o lăsase bunica sa, doamna Elena, la întoarcere în Țara Românească la 1620, pe care le cere hotărât împăratului Ferdinand II pentru a-și continua studiile. Pe la 1634, când avea doar 14 ani, semna „Mihai voievod”, folosind o pecete cu stema Țării Românești, iar împăratul îi recunoaște titlul.

Cu o frumoasă scriere latinească, în anii adolescenței adresează cereri peste cereri împăratului Habsburg și autorităților imperiale, susținând drepturile sale domnești în Țara Românească, Moldova, Transilvania și Partium (comitatele enterioare spre Ungaria), moștenite de la înaintașii săi de slăvită memorie, Mihai Viteazul și Radu Șerban. La sfârșitul lui 1635 izbutește chiar să dobândească o bună parte din datoria imperială, dar în 1637 solicită și castelul Kingsberg, care aparținuse bunicului său Mihai Viteazul, iar în 1640 cere copii după toate actele privitoare la averea lui Mihai și a tatălui său, Nicolae Pătrașcu, începând din 1599.

Era un tânăr educat și hotărât, astfel că în 1640, mama sa, doamna Anca, a socotit că se poate întoarce în Țara Românească, împreună cu fiica ei Ilinca, lăsându-l singur, la 20 de ani, la curtea imperială din Viena, sub tutela și protecția împăratului Ferdinand III. Dar asupra sa veghea de departe Matei Basarab, domnul Țării Românești (1632-1654), ruda sa pe linie maternă, care, neavând urmași, voia să-i fie succesor. Chiar în 1640 solul lui Matei îl anunța pe împărat în legătură cu Mihai Pătrașcu, că domnul Țării Românești nu are pe nimeni rudă mai apropiată decât acesta, care îi ține loc de fiu, successor al său, pentru mai mare credință lăsat la augusta curte a Maiestății Sale, în serviciul și sub protecția Maiestății Sale. Iar pe acesta nu numai voievodul singur, ci și toată țara îl socotesc drept succesor ca pe „fiul patriei”.

Mihai Pătrașcu era în același timp o chezășie a orientării antiotomane alături de imperiali a lui Matei Basarab. Ca atare, solii după solii bat drumul de la Târgoviște la Viena, interesându-se de situația lui Mihai Pătrașcu, mama sa trimițându-i scrisori, iar Matei Basarab cerând încă din 1643 să fie adus în Țara Românească înainte de moartea sa. Dar împăratul și sfetnicii săi se temeau de opoziția turcilor cu care nu voiau rupere a păcii. Nu au considerat oportună nici folosirea sa în ultimii patru ani ai Războiului de 30 de ani, așa cum se oferise tânărul Mihai Pătrașcu. Ferdinand III a considerat mai important să-l trimită în Transilvania pentru a-i atrage pe românii de acolo de partea imperialilor.

Încă din 1646 Mihai Pătrașcu semnează ca " voievod ereditar" al Țării Românești, în legătură cu intenția lui Matei Basarab de a-l face moștenitor al său, iar împăratul, care în 1651 îi încredințează o misiune diplomatică în Polonia, îi recunoaște acest titlu, luând sub protecția sa deosebită toate averile sale ca o recunoaștere a serviciilor aduse imperialilor.

În septembrie 1652 nepotul lui Mihai Viteazul și Radu Șerban se pregătește de plecare în Țara Românească, împăratul dăruindu-i un prețios colan de aur. Dar răscoalele slujitorilor-oșteni din țară au împiedicat acest plan.

După moartea lui Matei Basarab în aprilie 1654 și ridicarea la domnie a unchiului său dinspre mamă, Constantin Șerban (1654-1658; 1660), Mihai Pătrașcu a renunțat la scaunul Țării Românești, orientându-se spre cel al Moldovei, mai puțin probabil spre cel al Transilvaniei, pe care cu ani în urmă le stăpânise bunicul său Mihai Viteazul.

S-a crezut că Mihai Pătrașcu, emisar secret al împăratului la cazacii lui Bogdan Hmelnițki, ar fi vrut să dobândească Transilvania ajutat de aceștia și de unchiul său Constantin Șerban, și că urmărește să ia în căsătorie pe Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, văduva lui Timuș Hmelnițki, dar țelul său era să obțină scaunul Moldovei cu ajutorul cazacilor.

Însă, pe la doar 35 de ani, în 1655, după cum arată fragmentul de lespede funerară care a acoperit mormântul său, Mihai Pătrașcu și-a pierdut viața în Țara Căzăcească „tăiat”, și apoi adus prin Moldova, la mănăstirea Comana, fiind înmormântat în pronaosul bisericii de aici, între mormântul comun al bunicului Radu Șerban și al tatălui Nicolae Pătrașcu, și cel al mamei, doamna Anca, fragmentul de lespede amintit, aflat azi în lapidariul mănăstirii Comana, fiind menit să acopere cele două morminte, ale mamei și fiului.

Rezervă acum

Contactați-ne

ATENȚIE !
Completarea acestui formular reprezintă doar o cerere de rezervare!
Pentru confirmare veți fi contactat de către un operator în cel mai scurt timp!
Vă mulțumim!