fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 33 – Elena Doamna

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 26 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Da
Baie : Cabină de duș, chiuvetă și toaletă

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Elena Doamna

La sfârșitul secolului XVI, tânăra jupâniță Elena, vlăstar al banului Udriște din Mărgineni, dintr-unul din cele mai vechi neamuri boierești din Țara Românească, care dăduse la începutul secolului și un ginere al viteazului domn Radu de la Afumați, sosea la reședința de la Coiani (Mironești), județul Vlașca, a paharnicului Șerban, din neamul la fel de vestit al boierilor Craiovești, ca soție a acestuia.

Elena îi aducea soțului, și el foarte bogat, o zestre însemnată din proprietățile „scaunului Mărginesc”, nu mai puțin de 17 sate cu veniturile lor și doi munți, Prislopul și Comarnicul din județul Prahova.Așa se face că neamul Cantacuzinilor, provenit din cea de-a doua fiică a lui Șerban și a Elenei, a moștenit moșii pe întreaga vale a Prahovei, dar și în Ialomița, care s-au transmis urmașilor până în secolul XX.

Elena și-a însoțit soțul întreaga viață a acestuia, în 1601, odată cu alegerea marelui paharnic Șerban ca domn sub numele de Radu Vodă (Radu Șerban), ajungând doamnă a țării. Figura ei ca tânără soție de voievod, de altfel unica reprezentare, ne privește cu ochi mari și părul strâns, împărțit la jumătate de o cărare, din portretul brodat cu fir de argint la 1607 pe patrafirul de la mănăstirea Mărgineni.

Are alături pe fiica cea mare, Anca, pe soț și un fiu mai mic, Ion Vodă Basarab. Anca va deveni în 1618 soția voievodului Nicolae Pătrașcu, feciorul lui Mihai Viteazul; fiul a murit însă înainte de 1610, iar o a doua fiică, Elina, se va naște abia în 1611, devenind apoi mama Cantacuzinilor munteni.

Urmându-l din același an în exil pe Radu Șerban, alungat de turci în ținuturile imperiale, Elena s-a aflat la căpătâiul său când acesta a închis ochii la Viena în martie 1620, lăsând prin testamentul redactat la 9 a lunii întreaga sa avere din țară și din străinătate soției și celor două fiice.

La 16 martie doamna Elena a participat la înmormântarea fastuoasă a rămășițelor lui Radu Șerban în catedrala Sfântul Ștefan din Viena. Îndurerata văduvă ceru apoi împăratului Ferdinand II plata datoriilor făcute de soțul ei în folosul Casei de Austria și o sumă pentru întoarcerea în țara „unde m-am născut și am fost crescută”, așteptând cu lacrimi în ochi răspunsul împăratului.

Acesta, cinstind memoria lui Radu Șerban și faptele sale în slujba Creștinătății, i-a promis plata datoriei prin ginerele ei Nicolae Pătrașcu, care rămânea în Imperiu, și importanta sumă de 1000 de florin pentru drumul spre Țara Românească. Drept urmare, în vara anului 1620, impunătorul cortegiu al doamnei Elena și al fiicei sale celei mici, în vârstă de nouă ani, numărând nouă trăsuri și 34 de oameni, în afara servitorilor, se punea în mișcare.

Drumul era plin de primejdii, căci izbucnise Războiul de 30 de ani (1618-1648), iar oștile principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen se îndreptau spre Viena. Însă principele s-a arătat milostiv cu văduva fostului său inamic. Apărată prin ordinele lui Bethlen, la 5 octombrie 1620, cortegiul doamnei Elena poposea la Cluj, apoi se îndreptă spre Brașov, unde a rămas aproape trei săptămâni (4-23 noiembrie 1620), trecând apoi la sud de Carpați.

După înapoierea în Țara Românească, Radu Mihnea, domnul aflat atunci în scaun, i-a înapoiat întreg domeniul lui Radu Șerban. Generoasă, doamna văduvă a miluit din acesta pe cei care o slujiseră cu credință „prin țări străine”, dăruind chiar satul Dobreni din județul Vlașca, la sud de București lui Constantin clucerul (viitorul domn Constantin Șerban), pentru a-și ține rangul, ca fiu nelegitim al soțului ei.

S-a stins din viață înainte de 30 mai 1633, după ce asistase înainte de 1625 la căsătoria fiicei sale Elina cu Constantin Cantacuzino, care, drept urmare a fost înălțat la dregătoria de mare postelnic, construind apoi la Coiani un mare palat, după modelul celor de la Constantinopol.

Doamna Elena a fost înmormântată, desigur, după obiceiul vremii, în biserica mănăstirii Comana, ctitoria soțului ei, în așteptarea osemintelor lui Radu Șerban, care vor fi aduse aici de la Viena peste doar șapte ani.

Rezervă acum

Contactați-ne