fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 32 – Anca Doamna

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 30 mp
Locație : Etajul 3 din 3
Balcon : Da, 2 balcoane
Baie : Cadă de baie, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Anca Doamna

Fiica cea mare a lui Radu Șerban, domnul Țării Românești (1601; 1602-1610; 1611), s-a născut spre sfârșitul secolului XVI la reședința boierească de la Coiani (Mironești) a tatălui său, pe atunci mare paharnic al lui Mihai Viteazul. Avea vreo 10 ani când chipul său de copilă a fost brodat cu fir de argint pe patrafirul dăruit de tatăl său la mănăstirea Mărgineni, iar copilăria și-a petrecut-o la Coiani, în vecinătatea mănăstirii familiei sale dinspre tată, Comana, și apoi la curtea domnească.

În 1611 și-a urmat părinții și sora mai mică în exilul din țările împăratului creștin, alături de care a rămas până după vârsta de 20 de ani, când s-a căsătorit, înainte de 7 iulie 1618, cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul. Mirele avea 34 de ani, fusese și el domn al Țării Românești (1599 noiembrie - 1600 septembrie), instalat de tatăl său, dar apoi, după 1610, trecuse de partea lui Radu Șerban, pe care l-a slujit credincios până la moartea acestuia (1620). În acest fel se uneau vechea dinastie a urmașilor lui Basarab I, cu cea din urmă, a Craioveștilor-Basarabi, întemeiată de Radu Șerban din Coiani. Cei doi soți rămân la Viena, dar Nicolae Pătrașcu, de-acum singurul pretendent la scaunul Țării Românești, stăpânea cu doamna sa și alte proprietăți la Bratislava și în împrejurimi, pe lângă care împăratul i-a acordat și alte moșii și chiar un castel în comitatul Nitria (azi în Slovacia), pentru care el și apoi doamna Anca au trebuit, însă, să poarte lungi procese cu rudele foștilor proprietari.

Pe la începutul anului 1624, Nicolae Pătrașcu, îmbolnăvindu-se grav, rămâne cu soția la Bratislava, după care în 1626 cei doi revin la Viena, trăind din pensia imperială care venea cu dificultate.

După moartea lui Nicolae Pătrașcu la Viena, înainte de 7 septembrie 1627, Anca i-a înmormântat trupul la Györ (în Ungaria), unde se afla cea mai apropiată de Viena biserică ortodoxă. Tânăra văduvă, care semna acum „Ana Radulia”, cu numele voievodal al tatălui ei, s-a aruncat cu mult curaj în lupta pentru dobândirea proprietăților soțului ei și a pensiei imperiale, vădind o energie neobișnuită vreme de 13 ani, între 1627 și 1640.

Mistuită de dorul de țară, împovărată cu doi copii: Mihai (Mihnea) și Ilinca (Elina) [al treilea, Gavril, murise în 1622] și hărțuită de creditori, doamna Anca a luat încă din 1629 legătura cu domnul Țării Românești de atunci, Alexandru Iliaș, iar în anul următor a cerut împăratului Ferdinand II de Habsburg îngăduința de a reveni în țară. Nu s-a îndurat însă să-și lase fiul, Mihai Pătrașcu, încă nevârstnic, singur la Curtea din Viena, unde-și desăvârșea educația sub protecția împăratului. Astfel că a mai rămas un deceniu la Viena, abia spre sfârșitul intervalului luând legătură cu solii voievodului Matei Basarab (1632-1654), ruda sa pe linie Craiovească, care, neavând copii, îl cerea împăratului pe fiul ei ca urmaș la tron. Astfel că la 29 mai 1640 Matei vodă solicita protecția împăratului Ferdinand III pentru ca doamna Anca să revină „în patrie”.

Împăratul consimte la 24 iulie, acordându-i acesteia carte liberă de trecere, cu sprijinul generalului imperial de la Cașovia, și a principelui Gheorghe Rákóczi I din Transilvania. Iar la 3 august 1640 ordonă să i se plătească 1000 de franci (sumă foarte mare) pentru drum. Anca a plecat spre țară însă abia la începutul lui octombrie 1640, pentru că, între timp, a ridicat osemintele tatălui ei, Radu Șerban, din catedrala vieneză Sfântul Ștefan, și pe cele ale soțului ei Nicolae Pătrașcu, din biserica ortodoxă de la Györ. Cu acestea, convoiul doamnei Anca, două trăsuri și o escortă de 16 călăreți, a trecut prin Austria, Ungaria Superioară și Transilvania, la 18 noiembrie poposind la Brașov, împreună cu un logofăt trimis în întâmpinare de Matei Basarab. De aici, trecând la 23 a lunii pe la Râșnov, se îndreaptă spre Târgoviște, unde a fost bine primită de Matei Vodă, la 25 februarie 1641 mulțumind lui Ferdinand III printr-o solie pentru bunăvoința arătată față de ea și familia sa.

De la Târgoviște se duce apoi la mănăstirea Comana, unde înmormântează în pronaosul bisericii osemintele lui Radu Șerban și ale lui Nicolae Pătrașcu, sub o primă lespede (aflată acum la Muzeul Național de Artă din București). Apoi se stabilește vreme de câțiva ani în casa surorii sale mai mici, Elina, și a soțului acesteia, postelnicul C. Cantacuzino, ducând un trai îndestulat alături de fiica sa Ilinca, ajungând chiar să ctitorească biserica zisă astăzi a Vergului din București.

S-a stins din viață la peste 70 de ani (între 1664 și 1667), iar mormântul său, descoperit intact, păstrând podoabele de aur de factură occidentală ale doamnei care petrecuse mulți ani în țările Europei Centrale, se află în pronaosul bisericii mănăstirii Comana, în vecinătatea celui comun al tatălui și soțului său și alături de cel al fiului ei Mihai Pătrașcu, ucis în Moldova, în 1655, la întoarcerea dintr-o misiune imperială în Țara Căzăcească. Așa glăsuiește fragmentul de piatră funerară care a acoperit, după moartea Ancăi, locul de veci al acesteia și al feciorului ei, fragment aflat acum în muzeul mănăstirii Comana.

Rezervă acum

Contactați-ne