fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 29 – Constantin Cantacuzino – Postelnic

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 17 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Da
Baie : Cabină de duș, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Constantin Cantacuzino - Postelnic

Urmaș din a noua generație al unicului împărat bizantin din familia Cantacuzinilor, Ioan VI (1337-1356), fiu al lui Andronic Cantacuzino, văr dinspre tată al lui Mihai Viteazul, Constantin Cantacuzino a fost soțul Elinei, fiica cea mică a lui Radu Șerban, domnul Țării Românești (1601; 1602-1610; 1611). Dacă Radu Șerban, ctitorul mănăstirii de familie Comana, a întemeiat noua dinastie a Craioveștilor-Basarabi la 1601, fiica sa Elina și cu Constantin Cantacuzino au dat naștere numeroasei familii, un adevărat clan, a Cantacuzinilor din Țara Românească, din care s-au ridicat la domnia țării, în cadrul dinastiei amintite a bunicului, un fiu Șerban Cantacuzino Basarab (1678-1688), purtând chiar numele de botez al lui Radu Șerban, și doi nepoți, Constantin Brâncoveanu Basarab (1688-1714) și Ștefan Cantacuzino Basarab (1714-1715).

În urma executării tatălui său în 1601 și pierderii averii părintești, tânărul Constantin s-a refugiat fie la Constantinopol, fie la familia Ralli a mamei sale, în Creta aflată sub stăpânire venețiană. Oricum, a venit în Țara Românească odată cu primul mare val de greci aduși aici de Radu Mihnea (1601-1602; 1611; 1611-1616; 1620-1623), rivalul lui Radu Șerban. Însă abia peste mai bine de cinci ani izbutește să-și cumpere un loc de casă în București, având o situație materială destul de precară. Avea cam 18-20 de ani, fusese bine educat (în cursul vieții va aduna la Târgoviște cea mai mare bibliotecă din țară), dar, în ciuda existenței unor domnitori iubitori de greci din al doilea deceniu al secolului XVII, nu izbutește să-și facă un rost temeinic, încercând aceasta, se pare, pentru scurt timp și în Moldova (1624-1625).

Adevăratul moment care i-a schimbat viața lui Constantin Cantacuzino și l-a propulsat brusc pe scara socială și în ierarhia dregătorească a fost căsătoria în 1625 cu tânăra „doamnă” de numai 14 ani (era născută în 1611), Elina, fiica cea mică a voievodului Radu Șerban, cea mai bogată stăpânitoare de sate la acea dată, care i-a adus drept zestre domeniul boieresc al bunicului Radu Șerban

Prin această căsătorie grecul „țarigrădean”, fără avere, s-a „împământenit”, devenind un bogat boier de țară, într-o vreme când la români boieria (nobilitatea) era dată de numărul de sate și moșii stăpânite. Astfel că deși era conștient de originea sa imperial-bizantină, Constantin Cantacuzino nu s-a referit niciodată la aceasta în tot cursul vieții sale. Bogat și căsătorit cu o fiică de voievod, Constantin Cantacuzino intră astfel dintr-odată și în lumea marilor dregători din sfatul domnesc. A ocupat pe rând fucţiile de mare postelnic (între 1625-1627) și mare paharnic (în 1629), ajunge din nou mare postelnic ceea ce însemna dregător care sfătuia pe domn în probleme externe, apoi devenind și consilier intim al lui Matei Basarab, cu care se înrudea prin soție, întreaga domnie a acestuia (1632-1654), carieră unică în secolul XVII. Administrează cu pricepere și sporește domeniul moștenit de la socrii săi Radu Șerban și Elena din Mărgineni, locuind un timp și la Coiani (Mironești) în vecinătatea mănăstirii Comana, unde pe un deal, în apropierea satului și a reședinței boierești, unde se născuse Radu Șerban, a ridicat un palat după chipul celor de la Constantinopol, așa cum îl descrie cu admirație Paul de Alep, din care însă astăzi n-a mai rămas decât un zid ruinat.

După moartea lui Matei Basarab, Constantin Cantacuzino n-a mai dorit nicio dregătorie refuzând la Poartă domnia pentru sine, astfel devenind cel mai important personaj politic al țării, de care Grigore Ghica asculta în toate. Dar de la vârful măririi la cădere nu era decât un pas. Intrigile lui Stroe Leurdeanu, rivalii lui, care l-au convins pe Grigore Ghica de faptul că fiii Postelnicului urmăresc să-i uzurpe domnia, au dus la executarea lui Constantin Cantacuzino la 20/30 decembrie 1663, la mănăstirea Snagov. Lasă soției un testament, făcând-o stăpână atât pe averile de la părinții ei, Radu Șerban și Elena din Mărgineni, cât și pe cele dobândite împreună, iar pe cei șase fii îi îndemnă să se înțeleagă între ei și să nu asculte intrigile sau „vrajbele muerilor voastre”.

Rezervă acum

Contactați-ne

ATENȚIE !
Completarea acestui formular reprezintă doar o cerere de rezervare!
Pentru confirmare veți fi contactat de către un operator în cel mai scurt timp!
Vă mulțumim!