fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 24 – Elina Cantacuzino

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 23 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Nu
Baie : Cabină de duș, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Elina Cantacuzino

A fost fiica cea mică a domnului Radu Șerban, soție a marelui postelnic Constantin Cantacuzino, cu care a întemeiat numeroasa familie a Cantacuzinilor din Țara Românească. S-a născut la Suceava, unde mama sa era refugiată, în vremea când soțul ei se retrăsese în Moldova pentru a pregăti campania împotriva principelui ardelean Gabriel Báthóry care invadase Țara Românească la sfârșitul anului 1610.

A văzut lumina zilei în jurul datei de 21 mai 1611, ziua Sfinților Constantin și Elena, fapt pentru care mitropolitul Anastasie Crimca a botezat-o Elena (Elina i s-a spus în sec. al XVII-lea). În ciuda victoriei de la Brașov asupra lui Báthóry din 10 iulie 1611, turcii l-au înlocuit în scaun pe Radu Șerban, nevoit să ia drumul pribegiei în țările împăratului Habsburg, împreună cu mica Elina, în vârstă de doar câteva luni. Astfel că aceasta a crescut și a fost educată la Viena.

După moartea lui Radu Șerban în martie 1620 în orașul imperial, Elina, în vârstă acum de nouă ani, revine cu mama sa în toamna aceluiași an în Țara Românească. Curând, doamna văduvă primește de la domnul în scaun, Radu Mihnea, satele din zestrea sa, iar Elina pe cele din domeniul tatălui ei şi astfel cele două doamne se stabilesc la reședința mamei de la Mărgineni, sau, mult mai probabil, la cea a tatălui de la Coiani (Mironești) în jud. Vlașca, lângă mănăstirea Comana.

Văduva lui Radu Șerban s-a stins din viață în mai 1633, apucând să asiste în 1625 la nunta fiicei sale cu tânărul de viță împărătească bizantină, Constantin Cantacuzino. La acea dată, Elina, cea mai bogată stăpânitoare de sate din Țara Românească, avea până în 14 ani, în vreme ce mirele trecuse de 32 de ani. Pentru Constantin Cantacuzino, ajuns în Țara Românească odată cu primul mare val de greci aduși în 1611 de Radu Mihnea de la Constantinopol, trăind aproape 15 ani fără avere și dregătorii, căsătoria cu bogata fiică de domn a fost șansa vieții sale, care l-a „împământenit”, devenind, așadar, boier pământean, și sărind direct la înaltele dregătorii de mare paharnic și mai ales mare postelnic (consilier intim al domnului în probleme de politică externă), dregătorie pe care a avut-o, cu unele întreruperi, aproape toată viața, astfel că a ajuns să fie cunoscut drept Postelnicul. Căsătoria sa cu Elina a durat peste 38 de ani, cum mărturisea el însuși în testamentul său, iar din aceasta au rezultat șase fii, toți ajunși la mari dregătorii, iar unul (Șerban Cantacuzino) chiar în scaunul domnesc, și patru fiice, trei măritate cu mari dregători, una dintre acestea fiind mama domnului Constantin Brâncoveanu. În jurul acestei numeroase și puternice familii, un adevărat clan, s-au grupat boieri cu aceleași interese politice alcătuind gruparea boierească a „Cantacuzinilor”, având în centru pe Constantin Cantacuzino și Elina.

Vreme de aproape trei decenii, între 1632 și 1658, rudele Elinei Cantacuzino, Matei Basarab și Constantin Șerban protejează familia, iar Constantin Cantacuzino ajunge cel mai influent boier din țară „și nu se petrecea nimic fără sfatul lui” – observă Paul de Alep. O astfel de poziție a trezit adversitatea Leurdenilor, iar Constantin Cantacuzino, acuzat că ar fi susținut la Poartă uneltirile fiului său Șerban Cantacuzino de a obține domnia, a fost executat prin strangulare la Snagov, la 20/30 decembrie 1663 din porunca lui Grigore Ghica, devenit un neîmpăcat dușman al întregii familii a Cantacuzinilor. Elina avea doar 52 de ani și a preluat de îndată conducerea Cantacuzinilor, protejând averile, ctitoriile și bunul renume al familiei.

După 1678, Elina Cantacuzino, fiică și mamă de domni ai Țării Românești, a fost cea mai puternică și influentă femeie din țară. Până la moarte, „Marea Postelniceasă”, și-a păstrat dreptul de stăpânire asupra întregului domeniu al familiei, „căci - spunea ea la 1681 – nu e drept să fiu trădătoarea averilor din străbuni și să rătăcesc căutându-mi pânea pe la copii și astfel să cerc ușile străine, cum alții au stat la ale mele”. Însă prin testament s-a preocupat ca, după moartea sa, averea să fie bine împărțită între fiii și fiicele sale, cu excepția lui Șerban Cantacuzino, care, dacă pierdea domnia rămânea fără domeniu, ba afecta și pe cele ale fraților săi.

În sfârșit, după o lungă și agitată viață, Elina Cantacuzino s-a stins la vârsta de 75 de ani, la începutul lui ianuarie 1686, aproape odată cu fiul ei, Matei Cantacuzino, a cărui dispariție în floarea vârstei a afectat-o pe iubitoarea mamă. Șerban Cantacuzino nu i-a dus trupul la Comana, ci un măreţ cortegiu i-a purtat rămășițele pământene la mănăstirea Mărgineni unde, în tinda bisericii refăcută de soțul ei în 1646, o aștepta de mai bine de 20 de ani mormântul acestuia.

Rezervă acum

Contactați-ne