fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 23 – Pârvu Cantacuzino

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 23 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Da, 2 balcoane
Baie : Cabină de duș, chiuvetă și toaletă

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Pârvu Cantacuzino

A fost scoborâtor în a cincea generație din Radu Șerban, domnul Țării Românești, ctitorul mănăstirii Comana, prin fiica acestuia Elina, căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino, începătorii neamului Cantacuzinilor munteni.

Atras în 1768 ca și ceilalți Cantacuzini de partea Rusiei, în nădejdea eliberării Țării Românești și a popoarelor ortodoxe din Balcani de sub stăpânirea turcească, odată cu revolta grecilor împotriva Înaltei Porți și a izbucnirii războiului ruso-turc din 1768-1774, ambele puse la cale de împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a, ale cărei adevărate scopuri expansioniste nu le-a înțeles, spătarul Pârvu II s-a răsculat împotriva Porții și a luat conducerea Țării Românești, ca guvernator”, întărit și de feldmareșalul rus P. Rumianțev, după capturarea domnului Grigore III Ghica de către volintirii români din armata rusă și trimiterea lui la Petersburg. Pârvu II a condus țara în fruntea unui mare divan vreme de 40 de zile, în noiembrie-decembrie 1769, năzuind să ajungă „domn” cu ajutorul rușilor. Bărbat luminat, cu veleități de istoric, purtând corespondență cu Rumianțev și Ecaterina a II-a, care i-a trimis chiar un medalion cu chipul său, fost mare dregător cu îndelungată experiență, Pârvu II Cantacuzino a organizat și o oaste de până la 5000 de arnăuți și alți oșteni, a strâns provizii și informații despre mișcările turcilor, iar după sosirea primelor unități rusești, 1000 de cazaci conduși de polcovnicul N. Karazin (Caragea) și 400 de vânători cu două tunuri, în frunte cu maiorul Andreh, care-i aducea și o decorație rusească (după 3 decembrie 1769), s-a pregatit să înfrunte contraofensiva turcească care venea dinspre Dunăre.

Împotriva lui Celebi aga, comandantul Rușciucului, care venea spre București cu până la 18000 de turci, a pornit cam în grabă polcovnicul N. Karazin cu efective inferioare. Lupta s-a dat în dreptul mănăstirii Comana la mijlocul lui decembrie 1769, iar după ce gheaţa Câlniștei s-a rupt, Karazin s-a închis între zidurile Comanei, puternic fortificată la 1700 de fratele bunicului lui Pârvu II Cantacuzino, unde a rezistat asediului turcesc de la 19 la 22 decembrie 1769. La cererea de ajutor a lui Karazin, Pârvu și maiorul Andreh au pornit din București spre Comana în seara de 22 decembrie 1769, trimițând totodată o solie la Focșani spre a grăbi sosirea generalului Al. Zametin cu cele două regimente de granedieri ale sale.

În cursul nopții, Pârvu cu arnăuții și Andreh cu vânătorii ruși au mărșăluit spre mănăstire, iar turcii au organizat în pădurea Comanei o puternică ambuscadă, cu metereze de arbori, ducând trupe de la asediul amintitei mănăstiri, unde au lăsat doar 4000 de oameni. În dimineața de 23 decembrie 1769 micile unități conduse de Pârvu și Andreh au fost întâmpinate de focul armelor turcești, iar în lupta crâncenă care a urmat în pădure cei doi comandanți creștini au căzut vitejește, iar din oștirea lor au scăpat doar 750 de arnăuți și 2 vânători! Spre seară, aflând că generalul Zametin cu trupele sale au ajuns la București, turcii s-au retras spre Giurgiu, părăsind și asediul Comanei, purtând în vârful sulițelor capetele inamicilor căzuți, în frunte cu cel al lui Pârvu Cantacuzino, pe care l-au trimis marelui vizir în tabăra de la Isaccea.

Mai apoi, trupul înveșmântat cu elemente de uniformă rusească, dar fără cap, al viteazului Pârvu Cantacuzino, a fost dus la mănăstirea Comana (la fel ca în urmă cu 293 de ani cel al lui Vlad Țepeș, căzut pe aceleași meleaguri) și înmormântat în cripta lui Radu Șerban și a urmașilor acestuia Cantacuzini din linia nepotului (Drăghici), strămoșii lui Pârvu, sub lespedea de la sfârșitul secolului XVII ce se vede și astăzi.

Rezervă acum

Contactați-ne