fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 22 – Toma Cantacuzino

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 28 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Da, 2 balcoane
Baie : Cadă de baie, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Toma Cantacuzino

Era fiul lui Matei agă Cantacuzino și al Bălașei Rodoș, nepotul Elinei, fiica lui Radu Șerban, căsătorită cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, și strănepotul domnului Radu Șerban. S-a născut pe la 1670 și rămas orfan de tânăr de ambii părinți a fost crescut și educat în casa unchiului său după tată, domnul Șerban Cantacuzino (1678-1688). După secretarul lui Brâncoveanu, A.M. del Chiaro, Toma Cantacuzino era un om „ales și curajos, cunoscând la perfecție limbile latină și italiană și posedând o cultură variată”.

Face o frumoasă carieră dregătorească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), de la logofăt al doilea (1693) la mare postelnic (1704-1706) și mare spătar (1706-1711), adică un fel de ministru de externe, respectiv șef al armatei Țării Românești, și îndeplinește solii la Poartă (1704) și la Brașov (1709).

Ştiind părerile sale potrivnice Porții, încă din 1707 a fost contactat de cancelarul rus G. Golovkin, ulterior Toma Cantacuzino adoptând o atitudine favorabilă inițiativelor militare antiotomane ale țarului Petru I.

Pe măsură ce pregătirile țarului pentru expediția militară din vara 1711 în Țările Române înaintau, diplomația rusă a înmulțit în mai-iunie 1711 contactele cu marele spătar muntean, ținute în secret față de Constantin Brâncoveanu, care, se arăta excesiv de prudent în a trece fățiș de partea rușilor. Însă în condițiile înaintării corpului de armată rus condus de feldmareșalul Boris Șeremetiev, pe malul drept al Prutului, la sud de Iași, Toma Cantacuzino, exponentul unei grupări boierești potrivnică rezervei lui Brâncoveanu, a venit la 22 iunie/2 iulie 1711 în tabăra lui Șeremetiev, cu opt unități de călărime munteană, fără aprobarea domnului țării. Două zile mai târziu, Toma Cantacuzino s-a înfățișat lui Petru I la Iași, iar la 28 iunie/8 iulie 1711 a înaintat împreună cu Dimitrie Cantemir, planul cel mai apreciat al viitoarei campanii.

Conform acestuia, între 14 şi 24 iulie 1711 a luat parte cu oștenii săi la cucerirea cetății. Totul a fost însă zadarnic, căci între timp grosul trupelor rusești, în frunte cu Petru I, au fost silite de către marele vizir să încheie pacea de la Stănilești pe Prut. Lăsându-și familia și marea sa avere în Țara Românească, Toma Cantacuzino a fugit pe ascuns, prin Transilvania, la Liov și, după multe peripeții, a ajuns în februarie 1712 la Moscova, unde s-a stabilit. Încă de la sfârșitul lui iulie 1711, Petru I i-a acordat gradul de general-maior de cavalerie, formarea și conducerea unor regimente de români, apoi de dragoni ruși din Ucraina. Totodată, după hotărârea conducerii Rusiei, Toma Cantacuzino a întreținut prin curieri secreți legături cu Brâncoveanu până la mazilirea acestuia de către turci (1714).

Toma Cantacuzino și-a continuat serviciul militar în Ucraina și sudul Rusiei până în august 1717. După care, la 17/27 decembrie 1720 Petru I i-a încredințat conducerea unei lucrări importante și foarte îndrăznețe pentru acea vreme, cea a construirii canalului Marea Baltică- Marea de Azov (Marea Neagră), începând din lacul Ladoga. Lucrarea era militarizată și efectivele participante erau uriașe, în stil rusesc: 10 regimente de dragoni din Ucraina, 10.000 de cazaci şi 2500 de cazaci din „sloboziile” căzăcești de la Don. Clima nordică, pământul dur și munca grea, bazată în acel timp doar pe forța fizică, au făcut mii de victime în porțiunea de ieșire din lacul Ladoga, care se vede și astăzi. Însuși Toma Cantacuzino s-a îmbolnăvit grav și la 22 decembrie stil vechi 1721 a murit în drum spre Moscova.

Din porunca lui Petru I, care-l regreta, căci „a fost un excelent soldat, curajos și cel mai devotat dintre toți muntenii care au venit în slujba lui”, trupul i-a fost adus la 16/26 ianuarie 1722 cu o escortă de 13 dragoni. Ceremonia și cortegiul au fost fastuoase şi însuşi Petru I, care tocmai se proclamase împărat, a sosit special la Moscova la 22 ianuarie/5 februarie 1722 pentru a participa la înmormântare.

Rezervă acum

Contactați-ne

ATENȚIE !
Completarea acestui formular reprezintă doar o cerere de rezervare!
Pentru confirmare veți fi contactat de către un operator în cel mai scurt timp!
Vă mulțumim!