fbpx
Casa Comana Bucuresti Boutique Hotel

Camera 210 – Paul de Alep

Tip pat : 1 pat matrimonial
Capacitate : 2 adulți
Dimensiune : Aproximativ 24 mp
Locație : Etajul 2 din 3
Balcon : Nu
Baie : Cadă de baie, chiuvetă, toaletă și bideu

Facilitățile camerei

  • Minibar
  • Internet WIFI
  • TV LCD
  • Halat de baie
  • Papuci de baie
  • Seif
  • Aer condiționat
  • Telefon
  • Birou de lucru
  • Cărți
  • Cosmetice
  • Uscător de păr
  • Acces la SPA
  • Fier și masă de călcat (la cerere)

Paul de Alep

Arhidiaconul arab sirian, creștin ortodox, pe numele său arab Bulos ibn az-Za’im, a fost un om de aleasă cultură, călător neobosit, care la mijlocul secolului XVII a vizitat în mai multe rânduri Țările Române, însoțindu-și tatăl, patriarhul de Antiohia, Macarie al III-lea Za’im, în călătorii canonice în vedera strângerii de milostenii pentru creștinii ortodocși din Siria, aflați sub presiunea islamizării otomane. Paul, pe numele său creștin, s-a născut la Alep, în nordul Siriei, în 1627 și, rămas de tânăr orfan de mamă, a fost educat de părintele său, pe atunci episcop de Alep în spiritul culturii ortodoxe bizantine. În 1642 a devenit diacon, iar doi ani mai târziu, la 17 ani, s-a căsătorit, pregătindu-se pentru o carieră preoțească. Curând a fost făcut arhidiacon de Alep, Damasc și al tuturor țărilor arabe, după alegerea în noiembrie 1647 a tatălui său ca patriarh de Antiohia, sub numele de Macarie al III-lea, căruia i-a devenit secretar.

Cum noul patriarh avea nevoie de resurse pentru a opri islamizarea creștinilor de sub păstorirea sa, patriarhul Macarie Za’im a acceptat propunerea lui Vasile Lupu, domnul Moldovei (1634-1653) de a veni pentru milostenii în Moldova, de unde urma să treacă cu același scop în Țara Românească la Matei Basarab (1632-1654).

A fost o călătorie lungă, care a durat circa șapte ani (1652-1659) și în care arhidiaconul Paul de Alep și-a însoțit tatăl în calitate de secretar, fiind martor la schimbările istorice petrecute în Țările Române. Dar nu s-a mulțumit doar cu atâta, în cele câteva treceri prin Țara Românească și Moldova; Paul de Alep a descris și monumente, biserici și palate, obiceiuri de tot felul din medii românești culte, populare și bisericești, ceremonii oficiale, datini, date economice și sociale și multe altele. Mmanuscrisul arab al Călătoriilor patriarhului Macarie, păstrat în câteva exemplare și tradus abia la sfârșitul secolului XIX și începutul celui următor este pentru români cea mai importantă scriere a lui Paul de Alep. Acesta a tradus astfel, conservând implicit, cea mai veche formă a Letopisețului Țării Românești de la 1292 la 1664, completată pentru anii 1658-1664 chiar în Siria.

Pentru zona Comanei o importanță deosebită este descrierea de către arhidiaconul de Alep a mănăstirii lui Radu Șerban de la Comana, așadar prima ctitorie de la 1588, anterioară celei de la 1700 care se vede astăzi, și a palatului construit în apropiere, la Coiani (Mironești), de către ginerele acestuia din urmă, Constantin postelnicul Cantacuzino, pe care Paul de Alep și Macarie Za’im le-au vizitat în septembrie 1657. Cei doi, venind dinspre Grădiștea, satul fostului mare vistier Bunea Grădișteanul (1653-1655), „pe drumuri cu hârtoape și printr-o strâmtoare mare”, ajung la mănăstirea Comana cu hramul Sf. Nicolae, pentru care Paul de Alep lasă singura descriere cunoscută: „Ea este o mânăstire mare, trainică, înconjurată de ziduri de piatră. Și la cele patru colțuri sunt patru turnuri cu galerii boltite, în jurul lor, pentru plimbare. Unul din ele seamănă cu unul din turnurile mănăstirii (Sfintei) Treimi din Moscova. Clopotnița este deasupra porții. Ce m-a încântat cel mai mult a fost privirea asupra pajiștei de iarbă verde care se întinde în întreaga curte a mănăstirii cu fântâna sa de apa dulce și cu chiliile călugărilor așezate în jurul ei. Această mânăstire este așezată ca într-o insulă, fiind înconjurată de lacuri și de bălți, de apă și de mocirlă de nepătruns. Și nu este niciun drum (care să ducă) spre ea. Am trecut cu barca într-acolo. Și râul Dunărea este foarte aproape de ea. Ei (călugării) spun: «Dacă împăratul (turcilor) ar veni să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, el nu ar fi în stare să (o) biruie», ceea ce pare adevărat, căci poziția este foarte puternică, între lacuri care nu îngheață niciodată, chiar în iarna cea mai aspră, și nisipuri pe sub apă și noroaie”.

Cât despre Paul de Alep, autorul prețioaselor mărturii din septembrie 1657 despre zona Comanei în vremea urmașilor Cantacuzini ai lui Radu Șerban, el s-a stins în iunie 1669, la Tiflis, în Georgia, la revenirea din ultima călătorie în Rusia, pe care n-a mai făcut-o prin Țările Române, ci peste Caucaz.

Rezervă acum

Contactați-ne